Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele corijență:

CORIJÉNȚĂ s. f. v. corigență.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CORIJÉNȚĂ s.f. v. corigență.
Sursa: Dicționar de neologisme

!corijénță/corigénță s. f., g.-d. art. corijénței/corigénței; pl. corijénțe/corigénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CORIJÉNȚĂ, corijențe, s. f. Situația unui corijent; examen dat de un corijent. [Var.: corigénță s. f.] – Din corijent (după absent-absență).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

corijenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul corijent

corijentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul corijent