Am găsit 15 definiții pentru cuvantul/cuvintele cord:

CORD1, corduri, s. n. (Anat.) Inimă. – Din lat. cor, -dis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CORD2 s. n. Țesătură specială care este formată din fire de urzeală bine răsucite și foarte rezistente, iar firele din bătătură sunt subțiri și rare. ♦ Țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor. – Din fr. corde.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CORD3, corduri, s. n. Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CORD3(O)-, -CÓRD elem. „coardă, cordon anatomic”. (< fr. cord/o/-, -chorde, cf. lat. chorda, gr. khorde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CORD2 s. n. țesătură de urzeală din fire bine răsucite și rezistente și cu bătătura din fire subțiri și rare. (< germ. Kord, engl. cord, fr. corde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CORD1 s. n. (anat.) inimă. (< lat. cor, -dis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CORD1 s.n. Inimă. [< lat. cor].
Sursa: Dicționar de neologisme

CORD2 s.n. Țesătură cu urzeală formată din fire bine răsucite și rezistente și cu bătătura din fire subțiri și rare. ♦ Țesătură folosită la fabricarea anvelopelor. [< engl. cord – nume comercial].
Sursa: Dicționar de neologisme

cord, córduri, s.n. (înv.) spadă, sabie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

cord (córduri), s. n. – Inimă. Lat. cor,-dis (sec. XIX). Termen medical. – Der. cordial, adj., din fr.; cordialitate, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român

cord1 (inimă, cuțit) s. n., pl. córduri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cord2 (țesătură) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CORD1, corduri, s. n. (Anat.) Inimă. – Din lat. cor, -dis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CORD2 s. n. Țesătură specială cu urzeala din fire bine răsucite și foarte rezistente, iar cu firele din bătătură subțiri și rare. ♦ Țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor. – Din fr. corde.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CORD3, corduri, s. n. Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)