copturí, -esc, vb. tranz. – (min.) A curăța rămășițele de rocă din galeria de mină, după dinamitare. – Din coptură.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
Forme flexionare:
copturi - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul copt
copturi - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul copt
copturi - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul coptură
copturi - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul coptură
copturi - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul coptură