Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele copoi:
COPÓI,copoi, s. m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine polițist folosit în urmărit. 2. (Arg.) Nume dat agenților de poliție. – Cf. magh. kopó. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
copói (copói), s. m. – 1. Cîine polițist, cîine de vînătoare. – 2. Polițist, spion. – Var. copou, capău, căpău. Mag. kopó (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 112). Forma primitivă este copou, de la al cărui pl. s-a format un nou sing. (cf. Byck-Graur 22). – Der. căpaucă (var. capaucă, copaucă, copoaică), s. f. (cățea de vînătoare); copoiesc, adj. (propiu copoilor); copoiește, adv. (în felul copoilor). Din rom. provine bg. kopoi (Capidan, Raporturile, 216). Sursa: Dicționarul etimologic român
copoi,copoi s. m. polițist Sursa: Dicționar de argou al limbii române
copóĭ m. V. copoŭ. Sursa: Dicționaru limbii românești
copói s. m., pl. copói, art. copóii Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
COPÓI,copoi, s. m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine polițist folosit la urmărit. 2. (Arg.) Nume dat agenților de poliție. – Cf. magh. kopó. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
