CONTROVERSÁ, controversez, vb. I. Tranz. (Rar) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. – Din fr. controverser, lat. controversare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONTROVERSÁ vb. tr. a discuta în contradictoriu. (< fr. controverser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONTROVERSÁ vb. I. tr. A discuta în controversă asupra unui subiect, a susține o controversă. [< fr. controverser].
Sursa: Dicționar de neologisme
controversá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 controverseázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită controversà v. a discuta, a desbate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONTROVERSÁ, controversez, vb. I. Tranz. (Rar) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. – Din fr. controverser, lat. controversare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CONTROVÉRSĂ, controverse, s. f. Discuție în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale); (fam.) discuție aprinsă, ceartă, neînțelegere. – Din fr. controverse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CONTROVÉRSĂ s. f. discuție în contradictoriu asupra unei chestiuni; polemică, dispută. ◊ (fam.) discuție aprinsă. (< fr. controverse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONTROVÉRSĂ s.f. Discuție contradictorie asupra unei chestiuni de principiu. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă, ceartă, sfadă, scandal; neînțelegere. [Cf. fr. controverse, lat. controversia – lovitură].
Sursa: Dicționar de neologisme
*controvérsă f., pl. e (fr. controverse, lat. controversia, d. contro-, contra, și versus, întors. V. vers, vărs). Dispută, discusiune [!], contestațiune, neînțelegere (maĭ ales teologică și juridică).
Sursa: Dicționaru limbii românești
controvérsă s. f., g.-d. art. controvérsei; pl. controvérseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită controversă f. desbatere asupra unei chestiuni de filozofie sau de teologie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONTROVÉRSĂ, controverse, s. f. Discuție în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale); (fam.) discuție aprinsă, ceartă, neînțelegere. – Din fr. controverse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)