Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele contrarietate:

CONTRARIETÁTE s. f. 1. Stare de surprindere neplăcută, provocată de o împotrivire, de o contrazicere. 2. Raport logic între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate ambele în favoarea unei a treia noțiuni sau judecăți. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. contrariété.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CONTRARIETÁTE s. f. 1. surprindere neplăcută provocată de o contrazicere. 2. (log.) raport între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate amândouă în favoarea unei a treia. (< fr. contrariété)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONTRARIETÁTE s.f. Nemulțumire, surprindere neplăcută provocată de o contrazicere. ◊ (Log.) Raport de contrarietate = raport între națiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate, amândouă în favoarea unei a treia. [Cf. fr. contrariété].
Sursa: Dicționar de neologisme

*contrarietáte f. (lat. cóntrarietas, -átis). Obstacul [!], pedică [!]: a suferi marĭ contrarietățĭ. Nepotrivire: contrarietate de gusturĭ. Plictiseală, nemulțămire [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești

!contrarietáte (-ri-e-) s. f., g.-d. art. contrarietắții; pl. contrarietắți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

contrarietate f. 1. opozițiune între lucruri contrare: contrarietatea gusturilor; 2. ceea ce contrariază și efectul său: piedică, ciudă, necaz.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONTRARIETÁTE, contrarietăți, s. f. 1. Stare de surprindere neplăcută, provocată de o împotrivire, de o contrazicere. 2. Raport logic între două noțiuni sau propoziții care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate ambele în favoarea unei a treia noțiuni sau propoziții. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. contrariété.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)