Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele contrabas:

CONTRABÁS, (1) contrabasuri, s. n., (2) contrabași s. m. 1. S. n. Cel mai mare instrument muzical cu coarde și arcuș, având registrul cel mai grav din familia violelor. 2. S. m. Contrabasist. – Din fr. contrebasse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CONTRABÁS I. s. n. 1. instrument muzical cu coarde și arcuș, cu registrul cel mai grav. 2. instrument metalic de suflat al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al basului. II. s. m. contrabasist. (< fr. contrebasse, it. contrabasso)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONTRABÁS s.m. Contrabasist. [< fr. contre-basse].
Sursa: Dicționar de neologisme

CONTRABÁS s.n. 1. Instrument muzical cu registru grav, cu coarde și arcuș, al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al violoncelului. 2. (Rar) Instrument metalic de suflat, al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al basului. [Pl. -asuri, (s.m.) -ași. / < it. contrabasso, cf. fr. contrebasse].
Sursa: Dicționar de neologisme

*contrabás n., pl. urĭ (fr. contrebasse, f. V. bas). Muz. Un fel de vioară foarte mare (de înălțimea unuĭ om) cu sunetu foarte gros. Un fel de trompetă foarte groasă cu sunetu cu o octavă maĭ jos de cît basu ordinar. V. gordună.
Sursa: Dicționaru limbii românești

contrabás s. n., pl. contrabásuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

contrabas n. 1. tonul de sus în jos, la un nivel inferior; 2. cea mai mare dintre vioare cu trei coarde.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONTRABÁS, (1) contrabasuri, s. n., (2) contrabași, s. m. 1. S. n. Instrument muzical cu coarde și arcuș, de dimensiuni mari, având registrul cel mai grav din familia instrumentelor cu coarde și arcuș. 2. S. m. Contrabasist. – Din fr. contrebasse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CONTRABÁS, (1) contrabasuri, s. n., (2) contrabași s. m. 1. S. n. Cel mai mare instrument muzical cu coarde și arcuș, având registrul cel mai grav din familia violelor. 2. S. m. Contrabasist. – Din fr. contrebasse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONTRABÁS I. s. n. 1. instrument muzical cu coarde și arcuș, cu registrul cel mai grav. 2. instrument metalic de suflat al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al basului. II. s. m. contrabasist. (< fr. contrebasse, it. contrabasso)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONTRABÁS s.m. Contrabasist. [< fr. contre-basse].
Sursa: Dicționar de neologisme

CONTRABÁS s.n. 1. Instrument muzical cu registru grav, cu coarde și arcuș, al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al violoncelului. 2. (Rar) Instrument metalic de suflat, al cărui sunet este cu o octavă mai jos decât acela al basului. [Pl. -asuri, (s.m.) -ași. / < it. contrabasso, cf. fr. contrebasse].
Sursa: Dicționar de neologisme

*contrabás n., pl. urĭ (fr. contrebasse, f. V. bas). Muz. Un fel de vioară foarte mare (de înălțimea unuĭ om) cu sunetu foarte gros. Un fel de trompetă foarte groasă cu sunetu cu o octavă maĭ jos de cît basu ordinar. V. gordună.
Sursa: Dicționaru limbii românești

contrabás s. n., pl. contrabásuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

contrabas n. 1. tonul de sus în jos, la un nivel inferior; 2. cea mai mare dintre vioare cu trei coarde.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONTRABÁS, (1) contrabasuri, s. n., (2) contrabași, s. m. 1. S. n. Instrument muzical cu coarde și arcuș, de dimensiuni mari, având registrul cel mai grav din familia instrumentelor cu coarde și arcuș. 2. S. m. Contrabasist. – Din fr. contrebasse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)