CONTENTÁȚIE, contentații, s. f. (Latinism) Mulțumire, satisfacție. – Din lat. contentatio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONTENTÁȚIE s. f. mulțumire, satisfacție. (< lat. contentatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONTENTÁȚIE s.f. (Latinism) Mulțumire, satisfacție. [Gen. -iei. / < lat. contentatio].
Sursa: Dicționar de neologisme
contentáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. contentáția (-ți-a), g.-d. art. contentáției; pl. contentáții, art. contentáțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CONTENTÁȚIE, contentații, s. f. (Livr.) Mulțumire, satisfacție. – Din lat. contentatio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)