CONSULÁT, consulate, s. n. 1. (În republica romană) Perioada de guvernare a unui consul (1). 2. Reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul (2); (concr.) clădirea în care sunt instalate birourile acestui serviciu. – Din fr. consulat, lat. consulatus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONSULÁT s. n. 1. (în Roma antică) perioadă de guvernare a unui consul (1). ◊ guvernare consulară a Republicii Franceze între 1799 și 1804. 2. reprezentanță diplomatică a unui stat în alt stat, inferioară ambasadei; sediul reprezentanței. (< fr. consulat, lat. consulatus)Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONSULÁT s.n. 1. Perioadă de guvernare a unui consul în vechea Romă. ♦ Guvernământ consular al Republicii Franceze între 1799 și 1804. 2. Demnitatea și funcția de consul; (concr.) reședința unui consul. [Cf. lat. consulatus, fr. consulat, germ. Konsulat].
Sursa: Dicționar de neologisme
*consulát n., pl. e (lat. consulatus). Demnitatea de consul. Durata eĭ. Cancelaria unuĭ consul. Guvernu consular stabilit în Francia de constituțiunea anuluĭ VIII.
Sursa: Dicționaru limbii românești
consulát s. n., pl. consuláteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită consulat n. 1. demnitate de consul; 2. funcțiune de consul întró țară străină; 3. reședința unui consul; 4. guvernul consular în Franța dela 1799 până la 1804.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONSULÁT, consulate, s. n. 1. Reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul (1); (concr.) clădirea în care sunt instalate birourile acestui serviciu. 2. (În republica romană) Perioadă de guvernare a unui consul (2). – Din fr. consulat, lat. consulatus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)