CONSULÁR, -Ă, consulari, -e, adj. Care ține de consul sau de consulat, privitor la consul sau la consulat. ◊ Corp consular = totalitatea consulilor (2) dintr-o țară. – Din fr. consulaire, lat. consularis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CONSULÁR, -Ă adj. referitor la consul sau la consulat. ♦ corp ~ = totalitatea consulilor (3) dintr-o țară. (< fr. consulaire, lat. consularis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONSULÁR, -Ă adj. De consul, referitor la consul sau la consulat. ◊ Corp consular = totalitatea consulilor unei țări. [Cf. lat. consularis, fr. consulaire].
Sursa: Dicționar de neologisme
*consulár, -ă adj. (lat. consularis). De consul: demnitate consulară. Care ține de justiția comercială: tribunalele consulare. S. m. Fost consul roman.
Sursa: Dicționaru limbii românești
consulár adj. m., pl. consulári; f. consuláră, pl. consuláreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită consular a. ce ține de consul: demnitate consulară ║ m. cel ce fusese consul la Roma.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONSULÁR, -Ă, consulari, -e, adj. Care ține de consul sau de consulat, privitor la consul sau la consulat. ◊ Corp consular = totalitatea consulilor (2) dintr-o țară. – Din fr. consulaire, lat. consularis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
