Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele constrânge:

CONSTRẤNGE, constrấng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța, a obliga; a soma. [Perf. s. constrânsei, part. constrâns] – Con1- + strânge (după fr. contraindre). Cf. lat. constringere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CONSTRÂ'NGE vb. tr. a sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. (< lat. constringere, după fr. contraindre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONSTRÂNGE vb. III. tr. A sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. [P.i. constrâng, perf.s. -strânsei, part. -strâns. / < con- + strânge, după lat. constringere, fr. contraindre].
Sursa: Dicționar de neologisme

constrấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. constrấng; part. constrấns
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

constrânge v. 1. a sili pe cineva a face ceva; 2. a îndatora pe cale juridică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONSTRẤNGE, constrấng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru; a forța, a obliga; a soma. [Perf. s. constrânsei, part. constrâns]Con1- + strânge (după fr. contraindre). Cf. lat. constringere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)