CONGÉDIU s. n. v. concediu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *congédiŭ n. (d. fr. congé, vfr. congié și verbu congédier, a congedia, d. lat. commeatus, congediŭ militar [de unde s´a făcut comiatu, comjé, apoĭ congé], d. meare, a merge. V. im-per-mea-bil). Permisiune de a lipsi: congediŭ de o lună, ĭaŭ, cer congediŭ pe o lună. Liberare din serviciŭ. – Fals concediŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
congediu n. V. concediu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONGÉDIU s. n. v. concediu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)