CONFERENȚIÁR, -Ă, conferențiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care ține o conferință. 2. Grad în învățământul superior, intermediar între lector și profesor; persoană care deține acest grad. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. conférencier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONFERENȚIÁR, -Ă s. m. f. 1. cel care ține o conferință, vorbitor. 2. grad în învățământul superior. (< fr. conférencier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONFERENȚIÁR, -Ă s.m. și f. 1. Persoană care ține o conferință, vorbitor. 2. Grad în învățământul superior imediat inferior profesorului; persoană care are acest grad. [Pron. -ți-ar. / cf. fr. conférencier].
Sursa: Dicționar de neologisme
*conferențiár, -ă s. (d. conferență; fr. conférencier). Care ține o conferență.
Sursa: Dicționaru limbii românești
conferențiár (-ți-ar) s. m., pl. conferențiáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită conferențiar m. cel ce ține o conferință despre vre-o materie literară sau științifică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CONFERENȚIÁR, -Ă, conferențiari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care ține o conferință. 2. Grad în învățământul superior, intermediar între lector și profesor; persoană care deține acest grad. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. conférencier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)