Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele confederație:

CONFEDERÁȚIE, confederații, s. f. 1. Uniune de state independente sau de unități teritoriale autonome, înființată pe baza unui acord internațional, prin care se determină condițiile de asociere a statelor și de funcționare a acestora. 2. Denumire dată unor asociații de organizații care au țeluri social-politice fundamentale comune sau apropiate. [Var.: confederațiúne s. f.] – Din fr. confédération, lat. confederatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CONFEDERÁȚIE s. f. 1. uniune de state sau teritorii care își păstrează autonomia administrativă, având în comun anumite organe de conducere. 2. reunire a unor organizații obștești. (< fr. confédération, lat. confaederatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONFEDERÁȚIE s.f. 1. Unire sub o singură putere centrală a mai multor state sau teritorii, care își păstrează autonomia administrativă. 2. Reunire a unor organizații. [Gen. -iei, var. confederațiune s.f. / cf. lat. confoederatio, fr. confédération].
Sursa: Dicționar de neologisme

CONFEDERÁȚIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Uniune de state sau de unități terit., autonome sau independente, avînd anumite organe centrale ale puterii de stat în comun (parlament, guvern, șef de stat etc.). Astfel de confederații au fost: pînă în 1848, Confederația elvețiană; între 1778 și 1787, S.U.A.; între 1815 și 1866, Confederația germană. Confederația constituie, în general, o etapă de trecere spre constituirea unui stat federal și chiar unitar. 2. Denumire dată unor asociații de organizații obștești (ex. Confederația Generală a Muncii din Franța).
Sursa: Dicționar enciclopedic

confederáție (-ți-e) s. f., art. confederáția (-ți-a), g.-d. art. confederáției; pl. confederáții, art. confederáțiile (-ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CONFEDERÁȚIE, confederații, s. f. 1. Uniune de state sau de unități teritoriale autonome ori independente, având anumite organe centrale ale puterii de stat în comun (parlament, guvern, șef de stat etc.). 2. Denumire dată unor asociații de organizații care au țeluri social-politice fundamentale comune sau apropiate. [Var.: confederațiúne s. f.] – Din fr. confédération, lat. confederatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)