CONFECȚIONÁRE, confecționări, s. f. Acțiunea de a confecționa; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare. [Pr.: -ți-o-] – V. confecționa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONFECȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a confecționa; întocmire, fabricare. [Pron. -ți-o-. / < confecționa].
Sursa: Dicționar de neologisme
confecționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. confecționắrii; pl. confecționắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CONFECȚIONÁRE, confecționări, s. f. Acțiunea de a confecționa; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare. [Pr.: -ți-o-] – V. confecționa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
confecționare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul confecționa