Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele concurge:

CONCÚRGE, concúrg, vb. III. Intranz. (Înv.) 1. A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții. 2. A contribui la înfăptuirea unei opere; a colabora. 3. A concura. – Din lat. concurrere (după curge).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CONCÚRGE vb. intr. a tinde (spre), a se întinde (într-un punct); a converge; a concura, a participa la. (după lat. concurrere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONCÚRGE vb. III. intr. (Rar) A tinde (spre), a se întinde (dintr-un punct); a concura, a participa la. [După fr. concourir, it. concorrere].
Sursa: Dicționar de neologisme

concúrge (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pl. concúrg, ger. concurgấnd
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CONCÚRGE, concúrg, vb. III. Intranz. (Înv.) 1. A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții. 2. A contribui la înfăptuirea unei opere; a colabora. 3. A concura. – Din lat. concurrere (după curge).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)