Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele concura:

CONCURÁ, concurez, vb. I. 1. Intranz. A participa la un concurs. 2. Intranz. A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop. 3. Intranz., refl. și tranz. A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. – Din fr. concourir, lat. concurrere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CONCURÁ vb. I. intr. 1. a participa la un concurs. 2. a tinde spre același rezultat. II. intr., refl., tr. a(-și) face concurență în comerț. (< fr. concourir, lat. concurrere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONCURÁ vb. I. 1. intr. A participa la o competiție, la un concurs. 2. intr. A tinde spre același rezultat. 3. intr., refl., tr. A(-și) face concurență în comerț. [P.i., 3,6 -ură, -ează. / < lat. concurrere, cf. fr. concourir, concurrencer].
Sursa: Dicționar de neologisme

concurá (-réz, -át), vb.1. A coincide. – 2. A participa la un concurs. – 3. A-și face concurență. Var. (înv.) concurge. Lat. concurrere, fr. concourir; var. a fost asimilată artificial, cu a curge.Der. concurent, s. m.; concurență, s. f.; concurs, s. n., din fr. concours.
Sursa: Dicționarul etimologic român

concurá1 (a ~) (a tinde spre) vb., ind. prez. 3 concúră; conj. prez. 3 să concúre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

concurá2 (a ~) (a participa la un concurs, a face concurență) vb., ind. prez. 3 concureáză; conj. prez. 3 să concuréze
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

concurà v. 1. a coopera, a tinde către acelaș scop; 2. a rivaliza spre a obține primul loc: a concura la un premiu; 3. a face probele unui concurs: a concura la o catedră.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONCURÁ, concurez, vb. I. 1. Intranz. A participa la un concurs. 2. Intranz. A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop. 3. Intranz., refl. și tranz. A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. – Din fr. concourir, lat. concurrere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CONCURÁ, concurez, vb. I. 1. Intranz. A participa la un concurs. 2. Intranz. A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop. 3. Intranz., refl. și tranz. A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. – Din fr. concourir, lat. concurrere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONCURÁ vb. I. intr. 1. a participa la un concurs. 2. a tinde spre același rezultat. II. intr., refl., tr. a(-și) face concurență în comerț. (< fr. concourir, lat. concurrere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONCURÁ vb. I. 1. intr. A participa la o competiție, la un concurs. 2. intr. A tinde spre același rezultat. 3. intr., refl., tr. A(-și) face concurență în comerț. [P.i., 3,6 -ură, -ează. / < lat. concurrere, cf. fr. concourir, concurrencer].
Sursa: Dicționar de neologisme

concurá (-réz, -át), vb.1. A coincide. – 2. A participa la un concurs. – 3. A-și face concurență. Var. (înv.) concurge. Lat. concurrere, fr. concourir; var. a fost asimilată artificial, cu a curge.Der. concurent, s. m.; concurență, s. f.; concurs, s. n., din fr. concours.
Sursa: Dicționarul etimologic român

concurá1 (a ~) (a tinde spre) vb., ind. prez. 3 concúră; conj. prez. 3 să concúre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

concurá2 (a ~) (a participa la un concurs, a face concurență) vb., ind. prez. 3 concureáză; conj. prez. 3 să concuréze
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

concurà v. 1. a coopera, a tinde către acelaș scop; 2. a rivaliza spre a obține primul loc: a concura la un premiu; 3. a face probele unui concurs: a concura la o catedră.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONCURÁ, concurez, vb. I. 1. Intranz. A participa la un concurs. 2. Intranz. A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop. 3. Intranz., refl. și tranz. A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. – Din fr. concourir, lat. concurrere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)