Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele concrescență:

CONCRESCÉNȚĂ, concrescențe, s. f. Creștere împreună, unire patologică a două țesuturi, a două formații anatomice etc. – Din fr. concrescence, lat. concrescentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CONCRESCÉNȚĂ s. f. creștere împreună, patologică, a două țesuturi sau organe. (< fr. concrescence, lat. concrescentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONCRESCÉNȚĂ s.f. Creștere împreună, patologică, a două țesuturi. [< lat. concrescentia, cf. it. concrescenza].
Sursa: Dicționar de neologisme

CONCRESCÉNȚĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Unire patologică a două țesuturi. 2. (GEOL.) Asociere a particulelor minerale care constituie o rocă sau un minereu.
Sursa: Dicționar enciclopedic

concrescénță s. f., g.-d. art. concrescénței; pl. concrescénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CONCRESCÉNȚĂ, concrescențe, s. f. Creștere împreună, unire patologică a două țesuturi, a două formații anatomice etc. – Din fr. concrescence, lat. eoncrescentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

concrescenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul concrescent

concrescentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul concrescent