*concomitánță f., pl. e (d. concomitant). Uniune, întovărășire. Coexistență, simultaneitate. – Fals -énță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
concomitanță f. coexistența simultană a două sau a multor lucruri.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a