COMUTATIVITÁTE s. f. Proprietate a unei relații sau a unei operații matematice de a fi independentă de ordinea elementelor pe care le conține. – Comutativ + suf. -itate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a COMUTATIVITÁTE s. f. 1. (mat.) proprietate a unei operații de a fi independentă de ordinea elementelor cu care se operează. 2. particularitate a atenției, gândirii, percepției de a se deplasa de la o activitate la alta. 3. însușire a diverselor elemente ale limbii de a intra în aceleași construcții. (<fr. commutativité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COMUTATIVITÁTE s.f. (Mat.) Proprietate a unor operații efectuate asupra unui șir de numere de a conduce la rezultate independente de ordinea în care s-a operat asupra diferitelor elemente ale șirului. [Cf. fr. commutativité].
Sursa: Dicționar de neologisme
comutativitáte s. f., g.-d. art. comutativitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită COMUTATIVITÁTE s. f. Proprietate a unei relații sau a unei operații matematice de a fi independentă de ordinea elementelor pe care le conține. – Comutativ + suf. -itate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)