Am găsit 22 de definiții pentru cuvantul/cuvintele complex:

COMPLÉX, -Ă, complecși, -xe, adj., s. n. 1. Adj. Format din mai multe părți; care îmbrățișează, care întrunește în sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (Mat.) Număr complex = număr alcătuit prin însumarea unui număr real cu un număr imaginar. 2. S. n. Întreg, unitate formată din mai multe părți, din mai multe elemente; sistem care întrunește în sine mai multe laturi, care îmbrățișează mai multe domenii; combinare, asociere într-un tot a mai multor fenomene, stări de lucruri etc. ♦ Ansamblu de construcții, de unități industriale sau comerciale etc. cu funcții deosebite, grupate teritorial, care alcătuiesc un tot unitar servind aceluiași scop. ♦ Complex sportiv = bază sportivă special amenajată pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 3. S. n. Ansamblu de tendințe inconștiente formate în copilărie pe baza anumitor relații familiale și sociale, care determină comportarea ulterioară a persoanei. ♦ Complex de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii, care se formează de obicei în copilărie, uneori în legătură cu o deficiență fizică sau psihică. (Psih.) Complexul lui Oedip = atașament erotic al copilului față de părintele de sex opus. – Din fr. complexe, lat. complexus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


COMPLÉX, -Ă I. adj. format din mai multe părți; care întrunește mai multe idei, elemente, unități etc. ◊ (mat.) număr ~ = număr format prin însumarea unui număr real cu unul imaginar. II. s. n. 1. întreg format din mai multe elemente. 2. ansamblu de unități (comerciale, industriale, sportive). 3. (constr.) îmbrăcăminte de etanșare din mai multe straturi izolate. 4. (med.) ansamblu de reprezentări și amintiri cu o puternică valoare sau semnificație afectivă. ♦ ~ de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii. (< fr. complexe, lat. complexus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

COMPLÉX s.n. 1. Întreg, unitate compusă din mai multe elemente sau părți. ♦ (Constr.) Îmbrăcăminte de etanșare, formată din mai multe straturi izolate. ◊ (Geol.) Complex de strate = succesiune de strate diferite din punct de vedere litologic. 2. (Med.) Idei latente, amintiri refulate care provoacă tulburări neurocerebrale. ◊ Complex de inferioritate = stare psihică în care cineva se simte inferior, persecutat. [Pl. -exe. / < fr. complexus].
Sursa: Dicționar de neologisme

COMPLÉX, -Ă adj. Format din mai multe elemente (variate) care alcătuiesc un tot; cu mai multe idei, elemente, unități etc. [Pl. -ecși, -exe. / < lat. complexus, cf. fr. complexe].
Sursa: Dicționar de neologisme

COMPLÉX -Ă (‹ fr., lat.) adj., s. n. I. Adj. Format din mai multe părți; care întrunește în sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (MAT.) Număr c. = pereche de numere reale; pentru numerele complexe operațiile de adunare și înmulțire se definesc astfel: (a,b) + (c,d) = (a+c, b+d); (a,b) • (c,d) = (ac-bd, ad+bc). N.c. (0,1) se numește unitate imaginară și se notează cu i. Forma algebrică a n.c. (a,b) este a+b • i. Numerele b • i se numesc imaginare ∏. s. n. 1. Întreg format din mai multe părți, din mai multe elemente diferite; combinare, asociere într-un tot a mai multor fenomene, stări de lucru. ♦ (CHIM.) Combinație complexă.Complecși π = combinații complexe ale unor metale tranziționale (fier, cupru, argint, paladiu, platină etc.) cu hidrocarburi; au importanță teoretică pentru studiul legăturilor chimice. ♦ Ansamblu de construcții, de unități industriale sau comerciale etc. cu funcții deosebite, grupate teritorial, care alcătuiesc un tot unitar servind aceluiași scop (ex. c. școlar, c. pentru industrializarea lemnului, c. comercial). ◊ C. zootehnic = sistem de exploatare format din mai multe adăposturi pentru animale în care procesele de muncă (hrănire, întreținere, muls, asigurarea condițiilor de microclimat) sînt mecanizate sau automatizate. C. mai cuprinde silozuri, fînare, magazii etc., precum și terenul necesar asigurării bazei furajere. C. de lansare = cosmodrom. ♦ C. sportiv = bază sportivă special amenajată pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 2. (În psihanaliză) Ansamblu de tendințe inconștiente, formate în copilărie pe baza anumitor relații familiale și sociale, care determină comportarea ulterioară a persoanei. C. de inferioritate = termen introdus de A. Adler pentru a desemna sentimentul de neîncredere în forțele proprii format în copilărie, uneori în legătură cu o deficiență fizică sau psihică. și care trezește tendința de compensare. C. lui Oedip = disponibilitate afectivă de atașare excesivă a copilului față de părintele de sex opus și de aversiune față de părintele de același sex considerat ca rival. 3. (MED.) C. primar = unitate morfopatologică întîlnită în tuberculoza pulmonară și care cuprinde leziunea de inoculare, adenopatia și limfagita. 4. (PEDOL.) C. adsorbativ al solului = ansamblu de compuși din sol cu suprafața activă, capabili să manifeste fenomenul de adsorbție. Se compune din substanțe minerale, organice și organo-minerale ce provin din dezagregarea rocii-mame și consecutiv acțiunii microorganismelor asupra materiilor organice din sol. 5. C. fizico-geografic, totalitatea elementelor și fenomenelor fizico-geografice de pe un terit., legate între ele prin relații reciproce și care dau specificul peisajului geografic al unității respective.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*compléx, -ă adj. (lat. com-plexus. V. per-plex). Care cuprinde maĭ multe lucrurĭ: ideĭe complexă. Gram. Care e modificat de un complement: subĭect complex. Aritm. Număr complex, compus din unitățĭ de diferite speciĭ. S. n., pl. e și urĭ. Complexitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești

compléx1 adj. m., pl. complécși; f. compléxă, pl. compléxe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

compléx2 (tendință de comportare) s. n., pl. compléxe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

compléx3(construcție) s. n., pl. compléxuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

complex a. 1. ce conține mai multe părți, mai multe elemente: omul e o ființă complexă; 2. Gram. subiect modificat de un termen adăogat; 3. Aritm. număr compus din unități de specii diferite: 3 stânjeni, 5 palme, 7 degete și 9 linii. ║ n. complexitate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COMPLÉX, -Ă, complecși, -xe, 1. adj., s. n. 1. Adj. Format din mai multe părți; care întrunește în sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (Mat.) Număr complex = număr alcătuit prin însumarea unui număr real cu un număr imaginar. 2. S. n. Întreg, unitate formată din mai multe părți, din mai multe elemente diferite; sistem care întrunește în sine mai multe laturi, care îmbrățișează mai multe domenii; combinare, asociere într-un tot a mai multor fenomene, stări de lucruri etc. ♦ Ansamblu de construcții, de unități industriale, comerciale etc. cu funcții deosebite, grupate teritorial, care alcătuiesc un tot unitar servind aceluiași scop. ◊ Complex sportiv = bază sportivă special amenajată pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 3. S. n. Ansamblu de tendințe, amintiri etc. (inconștiente) formate în copilărie pe baza anumitor relații familiale și sociale, care determină comportarea ulterioară a persoanei. ◊ Complex de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii, care se formează de obicei în copilărie, uneori în legătură cu o deficiență fizică sau psihică. (Psih.) Complexul lui Oedip = atașament erotic al copilului față de părintele de sex opus. – Din fr. complexe, lat. complexus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COMPLÉX, -Ă, complecși, -xe, adj., s. n. 1. Adj. Format din mai multe părți; care îmbrățișează, care întrunește în sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (Mat.) Număr complex = număr alcătuit prin însumarea unui număr real cu un număr imaginar. 2. S. n. Întreg, unitate formată din mai multe părți, din mai multe elemente; sistem care întrunește în sine mai multe laturi, care îmbrățișează mai multe domenii; combinare, asociere într-un tot a mai multor fenomene, stări de lucruri etc. ♦ Ansamblu de construcții, de unități industriale sau comerciale etc. cu funcții deosebite, grupate teritorial, care alcătuiesc un tot unitar servind aceluiași scop. ♦ Complex sportiv = bază sportivă special amenajată pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 3. S. n. Ansamblu de tendințe inconștiente formate în copilărie pe baza anumitor relații familiale și sociale, care determină comportarea ulterioară a persoanei. ♦ Complex de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii, care se formează de obicei în copilărie, uneori în legătură cu o deficiență fizică sau psihică. (Psih.) Complexul lui Oedip = atașament erotic al copilului față de părintele de sex opus. – Din fr. complexe, lat. complexus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

COMPLÉX, -Ă I. adj. format din mai multe părți; care întrunește mai multe idei, elemente, unități etc. ◊ (mat.) număr ~ = număr format prin însumarea unui număr real cu unul imaginar. II. s. n. 1. întreg format din mai multe elemente. 2. ansamblu de unități (comerciale, industriale, sportive). 3. (constr.) îmbrăcăminte de etanșare din mai multe straturi izolate. 4. (med.) ansamblu de reprezentări și amintiri cu o puternică valoare sau semnificație afectivă. ♦ ~ de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii. (< fr. complexe, lat. complexus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

COMPLÉX s.n. 1. Întreg, unitate compusă din mai multe elemente sau părți. ♦ (Constr.) Îmbrăcăminte de etanșare, formată din mai multe straturi izolate. ◊ (Geol.) Complex de strate = succesiune de strate diferite din punct de vedere litologic. 2. (Med.) Idei latente, amintiri refulate care provoacă tulburări neurocerebrale. ◊ Complex de inferioritate = stare psihică în care cineva se simte inferior, persecutat. [Pl. -exe. / < fr. complexus].
Sursa: Dicționar de neologisme

COMPLÉX, -Ă adj. Format din mai multe elemente (variate) care alcătuiesc un tot; cu mai multe idei, elemente, unități etc. [Pl. -ecși, -exe. / < lat. complexus, cf. fr. complexe].
Sursa: Dicționar de neologisme

COMPLÉX -Ă (‹ fr., lat.) adj., s. n. I. Adj. Format din mai multe părți; care întrunește în sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (MAT.) Număr c. = pereche de numere reale; pentru numerele complexe operațiile de adunare și înmulțire se definesc astfel: (a,b) + (c,d) = (a+c, b+d); (a,b) • (c,d) = (ac-bd, ad+bc). N.c. (0,1) se numește unitate imaginară și se notează cu i. Forma algebrică a n.c. (a,b) este a+b • i. Numerele b • i se numesc imaginare ∏. s. n. 1. Întreg format din mai multe părți, din mai multe elemente diferite; combinare, asociere într-un tot a mai multor fenomene, stări de lucru. ♦ (CHIM.) Combinație complexă.Complecși π = combinații complexe ale unor metale tranziționale (fier, cupru, argint, paladiu, platină etc.) cu hidrocarburi; au importanță teoretică pentru studiul legăturilor chimice. ♦ Ansamblu de construcții, de unități industriale sau comerciale etc. cu funcții deosebite, grupate teritorial, care alcătuiesc un tot unitar servind aceluiași scop (ex. c. școlar, c. pentru industrializarea lemnului, c. comercial). ◊ C. zootehnic = sistem de exploatare format din mai multe adăposturi pentru animale în care procesele de muncă (hrănire, întreținere, muls, asigurarea condițiilor de microclimat) sînt mecanizate sau automatizate. C. mai cuprinde silozuri, fînare, magazii etc., precum și terenul necesar asigurării bazei furajere. C. de lansare = cosmodrom. ♦ C. sportiv = bază sportivă special amenajată pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 2. (În psihanaliză) Ansamblu de tendințe inconștiente, formate în copilărie pe baza anumitor relații familiale și sociale, care determină comportarea ulterioară a persoanei. C. de inferioritate = termen introdus de A. Adler pentru a desemna sentimentul de neîncredere în forțele proprii format în copilărie, uneori în legătură cu o deficiență fizică sau psihică. și care trezește tendința de compensare. C. lui Oedip = disponibilitate afectivă de atașare excesivă a copilului față de părintele de sex opus și de aversiune față de părintele de același sex considerat ca rival. 3. (MED.) C. primar = unitate morfopatologică întîlnită în tuberculoza pulmonară și care cuprinde leziunea de inoculare, adenopatia și limfagita. 4. (PEDOL.) C. adsorbativ al solului = ansamblu de compuși din sol cu suprafața activă, capabili să manifeste fenomenul de adsorbție. Se compune din substanțe minerale, organice și organo-minerale ce provin din dezagregarea rocii-mame și consecutiv acțiunii microorganismelor asupra materiilor organice din sol. 5. C. fizico-geografic, totalitatea elementelor și fenomenelor fizico-geografice de pe un terit., legate între ele prin relații reciproce și care dau specificul peisajului geografic al unității respective.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*compléx, -ă adj. (lat. com-plexus. V. per-plex). Care cuprinde maĭ multe lucrurĭ: ideĭe complexă. Gram. Care e modificat de un complement: subĭect complex. Aritm. Număr complex, compus din unitățĭ de diferite speciĭ. S. n., pl. e și urĭ. Complexitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești

compléx1 adj. m., pl. complécși; f. compléxă, pl. compléxe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

compléx2 (tendință de comportare) s. n., pl. compléxe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

compléx3(construcție) s. n., pl. compléxuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

complex a. 1. ce conține mai multe părți, mai multe elemente: omul e o ființă complexă; 2. Gram. subiect modificat de un termen adăogat; 3. Aritm. număr compus din unități de specii diferite: 3 stânjeni, 5 palme, 7 degete și 9 linii. ║ n. complexitate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COMPLÉX, -Ă, complecși, -xe, 1. adj., s. n. 1. Adj. Format din mai multe părți; care întrunește în sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (Mat.) Număr complex = număr alcătuit prin însumarea unui număr real cu un număr imaginar. 2. S. n. Întreg, unitate formată din mai multe părți, din mai multe elemente diferite; sistem care întrunește în sine mai multe laturi, care îmbrățișează mai multe domenii; combinare, asociere într-un tot a mai multor fenomene, stări de lucruri etc. ♦ Ansamblu de construcții, de unități industriale, comerciale etc. cu funcții deosebite, grupate teritorial, care alcătuiesc un tot unitar servind aceluiași scop. ◊ Complex sportiv = bază sportivă special amenajată pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 3. S. n. Ansamblu de tendințe, amintiri etc. (inconștiente) formate în copilărie pe baza anumitor relații familiale și sociale, care determină comportarea ulterioară a persoanei. ◊ Complex de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii, care se formează de obicei în copilărie, uneori în legătură cu o deficiență fizică sau psihică. (Psih.) Complexul lui Oedip = atașament erotic al copilului față de părintele de sex opus. – Din fr. complexe, lat. complexus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)