COMPETÍȚIE, competiții, s. f. Concurs, întrecere. – Din fr. compétition.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a COMPETÍȚIE s. f. concurs, întrecere (sportivă). (< fr. compétition, lat. competitio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COMPETÍȚIE s.f. Concurs, întrecere (cu caracter sportiv). [Gen. -iei, var. competițiune s.f. / cf. fr. compétition, it. competizione, lat. competitio].
Sursa: Dicționar de neologisme
COMPETÍȚIE (‹ fr., lat.) s. f. Concurs, întrecere (sportivă). ♦ Formă de interacțiune psiho-socială mutuală constînd în rivalitatea sau concurența dintre două sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil. C. poate fi orientată prin educare, spre cooperare, dar se poate transforma și în conflict. ♦ (BIOL.) relații antagonice între două sau mai multe organisme aparținînd aceleiași specii (c. intraspecifică) ori unor specii diferite (c. interspecifică) care au aceleași cerințe de mediu (hrană, adăpost, loc de trai). C. este atît mai puternică cu cît resursele mediului sînt mai reduse. Sin. concurență.Sursa: Dicționar enciclopedic competíție (-ți-e) s. f., art. competíția (-ți-a), g.-d. art. competíției; pl. competíții, art. competíțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită COMPETÍȚIE, competiții, s. f. Concurs, întrecere. – Din fr. compétition.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)