Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele compensator:

COMPENSATÓR, -OÁRE, compensatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care compensează; compensatoriu. ♦ (Despre aparate, dispozitive, sau mărimi) Care compensează un anumit efect în vederea menținerii unui anumit regim. 2. S. n. Aparat, dispozitiv sau sistem cu care se efectuează o compensare sau se realizează o echilibrare. – Din fr. compensateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

COMPENSATÓR, -OÁRE I. adj. care compensează; compensativ, compensatoriu. II. s. n. 1. sistem tehnic care lucrează în vederea obținerii unei compensări de variație, de efort etc. 2. mașină electrică rotativă pentru îmbunătățirea factorului de putere în rețele de curent alternativ. 3. instrument electric de măsură bazat pe metoda compensării. III. s. m. specialist autorizat să efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave. (< fr. compensateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


COMPENSATÓR s.n. Sistem tehnic care lucrează în vederea obținerii unei compensări de variație, de efort etc. [Cf. fr. compensateur].
Sursa: Dicționar de neologisme

COMPENSATOR, -OÁRE adj. V. compensatoriu. // s.m. Specialist autorizat să efectueze compensarea busolelor de pe nave sau avioane. [< fr. compensateur].
Sursa: Dicționar de neologisme

*compensatór, -oáre adj. Care compensează. Péndul compensator, aparat destinat să îndrepte efectele variațiunilor atmosfereĭ asupra mersuluĭ ceasornicelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

compensatór1 adj. m., pl. compensatóri; f. sg. și pl. compensatoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

compensatór2 s. n., pl. compensatoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

compensator a. care compensează. ║ n. instrument de fizică destinat a rectifica variațiunile unor aparate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COMPENSATÓR, -OÁRE, compensatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care compensează; compensatoriu. ♦ (Despre aparate, dispozitive sau mărimi) Care compensează un anumit efect în vederea menținerii unui anumit regim. 2. S. n. Aparat, dispozitiv sau sistem cu care se efectuează o compensare sau se realizează o echilibrare. – Din fr. compensateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)