COMPASIÚNE s. f. (Livr.) Milă, compătimire. [Pr.: -si-u-] – Din fr. compassion.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a COMPASIÚNE s. f. compătimire, milă; comizerație. (<fr. compassion, lat. compassio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COMPASIÚNE s.f. Milă, compătimire. [Pron. -si-u-. / cf. fr. compassion, it. compassione].
Sursa: Dicționar de neologisme
*compasiúne f. (lat. compássio, -ónis. V. pasiune). Compătimire, regret p. nenorocirea altuĭa.
Sursa: Dicționaru limbii românești
compasiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. compasiúniiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită compasiune f. compătimire.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COMPASIÚNE s. f. Milă, compătimire. [Pr.: -si-u-] – Din fr. compassion.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)