COMBINÓR, combinoare, s. n. Organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor. – Combina + suf. -or.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a COMBINÓR s. n. organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. (după fr. combinateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COMBINÓR s.n. Organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. [După fr. combinateur].
Sursa: Dicționar de neologisme
combinór s. n., pl. combinoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită COMBINÓR, combinoare, s. n. Organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor. – Combina +. suf. -or.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)