Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele comanditar:

COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


COMANDITÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care comanditează, care finanțează; împrumutător în comandită. [< fr. commanditaire].
Sursa: Dicționar de neologisme

COMANDITÁR, -Ă adj., s. m. f. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită. (
Sursa: Marele dicționar de neologisme

COMANDITÁR (‹ fr.) s. m. (EC.) Membru asociat al unei societăți comerciale care răspunde pentru îndeplinirea obligațiilor sociale ale societății numai pînă la concurența aportului său (în cazul societăților în comandită simplă) și numai prin plata acțiunilor sale (în cazul societăților în comandită pe acțiuni).
Sursa: Dicționar enciclopedic

*comanditár m. (fr. commanditaire). Com. Cel ce depune fondurĭ într´o societate în comandită.
Sursa: Dicționaru limbii românești

comanditár s. m., pl. comanditári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

comanditar m. cel ce depune fonduri într’o societate în comandită.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)