colătắu s.n. (reg.) 1. mânerul sucalei (roatei de făcut țevi). 2. fel de mâncare. 3. învârtită.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
colătắŭ n., pl. áĭe (ung. kolantyú și kall-). Nord. Manivelă (de învîrtit o roată de mașină). V. clanță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
colătău n. Mold. mănușa sucalei. [Ung. KALANTYÚ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a