colúr, colúre, s.n. (înv.) săgeata morii de vânt.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
colúr n., pl. e (vgr. kóluros, d. kolós, truncheat, și urá, coadă). Astr. Nume dat la doŭă marĭ cercurĭ ale sfereĭ, perpendiculare pe ecŭator, și care trec unu pin [!] punctele echinocțiale, ĭar altu pin cele solstițiale.
Sursa: Dicționaru limbii românești
còlur n. săgeata morii de vânt. [Slav. KOLŬ, prăjină: forma colur e abstrasă din plural].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a