Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele colivar:

COLIVÁR, colivari, s. m. 1. Termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; fig. persoană care vrea să aibă totul de-a gata, pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la înmormântări. – Colivă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


colivar, colivari s. m. (peior.) persoană care umblă după pomeni / după mici avantaje nemeritate
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

colivár m. Iron. Care umblă după pomană ca să mănînce coliva. S. n., pl. e. Tabla de pus coliva.
Sursa: Dicționaru limbii românești

colivár1 (persoană) s. m., pl. colivári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

colivár2 (obiect) s. n., pl. coliváre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

colivar m. cel ce umblă pe la înmormântări (ca să mănânce coliva de pomana mortului).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COLIVÁR, colivari, s. m. 1. Termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; fig. persoană care vrea să aibă totul de-a gata, pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la înmormântări. – Colivă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

COLIVÁR, colivari, s. m. 1. Termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; fig. persoană care vrea să aibă totul de-a gata, pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la înmormântări. – Colivă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

colivar, colivari s. m. (peior.) persoană care umblă după pomeni / după mici avantaje nemeritate
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

colivár m. Iron. Care umblă după pomană ca să mănînce coliva. S. n., pl. e. Tabla de pus coliva.
Sursa: Dicționaru limbii românești

colivár1 (persoană) s. m., pl. colivári
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

colivár2 (obiect) s. n., pl. coliváre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

colivar m. cel ce umblă pe la înmormântări (ca să mănânce coliva de pomana mortului).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COLIVÁR, colivari, s. m. 1. Termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; fig. persoană care vrea să aibă totul de-a gata, pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la înmormântări. – Colivă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)