Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele colind:

COLÍND, colinde, s. n. Faptul de a colinda. 1. Obiceiul de a colinda. 2. Cântec tradițional cântat de cete de copii, de flăcăi sau de adulți cu prilejul sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou; colindă. 3. Umblet din loc în loc, întrerupt de popasuri. – Din colinda (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


1) colínd n., pl. urĭ și e. Colindă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) colínd, a v. intr. și tr. (d. colindă). Umblu din casă´n casă cîntînd colinda. Fig. Umblu rătăcind, cutreĭer, străbat multe locurĭ: am colindat toată țara. V. horhăĭ, obîrcîĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!colínd1 (colindat) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

colínd2/colíndă (cântec) s. n./s. f., pl. colínde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

COLÍND, colinde, s. n. 1. Faptul de a colinda; obiceiul de a colinda. 2. Vechi cântec popular românesc cântat de cete de copii, de flăcăi sau de adulți cu prilejul sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou; colindă. 3. Perindare din loc în loc, întreruptă de popasuri. – Din colinda (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

colind - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul colinda

colind - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul colinda