COJÍȚĂ, cojițe, s. f. Diminutiv al lui coajă. – Coajă + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cojíță f., pl. e (vsl. sîrb. bg. kožica). Coajă mică saŭ supțire [!]. O cojiță de săpun, ultima bucățică din săpun, supțiată [!] ca o coajă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cojíță s. f., g.-d. art. cojíței; pl. cojíțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită COJÍȚĂ, cojițe, s. f. Diminutiv al lui coajă. – Coajă + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
cojita - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul cojit
cojită - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul cojit