COHÁLM, cohalmuri, s. n. (Reg.) Câmp; ogor. – Cf. magh. köhalom „deal pietros, stâncă, grămadă de pietre”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cohálm (cohálmuri), s. n. – Pajiște, înălțime mică acoperită cu iarbă. Mag. köhalom „grămadă de pietre” (DAR).Sursa: Dicționarul etimologic român
cohálm și cuhálm n., pl. urĭ (cp. cu ung. köhalom, morman de petre [!], d. kö, peatră, și halom, holm. Cohalm e și un orășel în Ardeal. V. hîlm). Mold. sud, Munt. est. Zăvoĭ, luncă, pădure de sălciĭ, plopĭ ș. a. pe malu unuĭ rîŭ. V. berc 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cohálm (reg.) s. n., pl. cohálmuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Cohalm (Köhalom) n. oraș industrial în comitatul Târnava-mare, numit de Sași Reps, cu 2775 locuitori (din cari 861 români).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COHÁLM, cohalmuri, s. n. (Reg.) Câmp; ogor. – Cf. magh. köhalom „deal pietros, stâncă, grămadă de pietre”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) COHÁLM, cohalmuri, s. n. (Reg.) Câmp; ogor. – Cf. magh. köhalom „deal pietros, stâncă, grămadă de pietre”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
cohálm (cohálmuri), s. n. – Pajiște, înălțime mică acoperită cu iarbă. Mag. köhalom „grămadă de pietre” (DAR).Sursa: Dicționarul etimologic român cohálm și cuhálm n., pl. urĭ (cp. cu ung. köhalom, morman de petre [!], d. kö, peatră, și halom, holm. Cohalm e și un orășel în Ardeal. V. hîlm). Mold. sud, Munt. est. Zăvoĭ, luncă, pădure de sălciĭ, plopĭ ș. a. pe malu unuĭ rîŭ. V. berc 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cohálm (reg.) s. n., pl. cohálmuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Cohalm (Köhalom) n. oraș industrial în comitatul Târnava-mare, numit de Sași Reps, cu 2775 locuitori (din cari 861 români).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COHÁLM, cohalmuri, s. n. (Reg.) Câmp; ogor. – Cf. magh. köhalom „deal pietros, stâncă, grămadă de pietre”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)