CÓDA1 s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. – Din it. coda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CODÁ2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2) – Din fr. coder.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CODÁ2 vb. tr. a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod1 (2); a codifica. (< fr. coder)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CÓDA1 s. f. secțiune finală a unei compoziții muzicale, codița unei note muzicale; cauda (2). ◊ grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. (< it. coda)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CÓDA s.f. Serie de măsuri adăugate la partea finală a unei compoziții muzicale pentru a-i da mai multă strălucire. ♦ Codița unei note; cauda (2). [Cf. fr. coda].
Sursa: Dicționar de neologisme
CODÁ vb. I. tr. A exprima un mesaj cu ajutorul unui cod (2). [Cf. fr. coder].
Sursa: Dicționar de neologisme
códa1 / códă (finalul unei piese muzicale) s. f., g.-d. art. códei, pl. códe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
*códa f. Cuv. it. care înseamnă coadă, fine, și care, în muzică, arată că trebuĭe să cînțĭ partea finală a unuĭ cîntec înc´o dată [!] pînă la urmă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
codá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 codeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CÓDA1 s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. [Var.: códă s. f.] – Din it. coda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CODÁ2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2). – Din fr. coder.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CÓDA1 s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. – Din it. coda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CODÁ2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2) – Din fr. coder.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CODÁ2 vb. tr. a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod1 (2); a codifica. (< fr. coder)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CÓDA1 s. f. secțiune finală a unei compoziții muzicale, codița unei note muzicale; cauda (2). ◊ grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. (< it. coda)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CÓDA s.f. Serie de măsuri adăugate la partea finală a unei compoziții muzicale pentru a-i da mai multă strălucire. ♦ Codița unei note; cauda (2). [Cf. fr. coda].
Sursa: Dicționar de neologisme
CODÁ vb. I. tr. A exprima un mesaj cu ajutorul unui cod (2). [Cf. fr. coder].
Sursa: Dicționar de neologisme
códa1 / códă (finalul unei piese muzicale) s. f., g.-d. art. códei, pl. códe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
*códa f. Cuv. it. care înseamnă coadă, fine, și care, în muzică, arată că trebuĭe să cînțĭ partea finală a unuĭ cîntec înc´o dată [!] pînă la urmă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
codá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 codeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CÓDA1 s. f. Parte finală a unei compoziții muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. [Var.: códă s. f.] – Din it. coda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
CODÁ2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2). – Din fr. coder.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CÓDĂ s. f. v. coda1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)