COCHETÁ, cochetez, vb. I. Intranz. A căuta să placă, să atragă atenția, interesul, simpatia unei persoane (de sex opus) printr-un mod de comportare atrăgător; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. – Din fr. coqueter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a COCHETÁ vb. intr. 1. a căuta să fie pe placul unei persoane de sex opus. 2. (fig.) a arăta relații de prietenie cu cineva; a flirta. (< fr. coqueter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COCHETÁ vb. I. intr. (Fam.) A încerca, a căuta să fie pe placul unei persoane de sex opus. ♦ (Fig.) A încerca sau a arăta relații de prietenie sau de alianță cu cineva; a flirta. [< fr. coqueter].
Sursa: Dicționar de neologisme
cochetá (a ~) vb., ind. prez. 3 cocheteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cochetà v. a face pe cochet.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COCHETÁ, cochetez, vb. I. Intranz. A căuta să placă, să atragă atenția, interesul, simpatia unei persoane (de sex opus) printr-o comportare atrăgătoare; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. – Din fr. coqueter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
cocheta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul cochet
cochetă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul cochet