COCÁRDĂ, cocarde, s. f. Insignă sau panglică (de obicei în culorile naționale) purtată de militari la chipiu sau de civili la piept în anumite împrejurări solemne. ♦ Emblemă care reprezintă un partid, un curent etc. ♦ Floare artificială pe care o poartă la piept nuntașii. – Din fr. cocarde.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a COCÁRDĂ s. f. 1. bucată de panglică (în culorile naționale) sau insignă purtată de militari la chipiu sau de civili la pălărie ori la piept, în anumite împrejurări. 2. floare de ceară albă purtată de nuntași la butonieră. (< fr. cocarde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
COCÁRDĂ s.f. Insignă (adesea în culorile naționale) pe care o poartă militarii la chipiu sau civilii la pălărie. ♦ Emblemă a unei grupări politice, a unui curent etc. ♦ Floare (de ceară) purtată de nuntași la butonieră. [< fr. cocarde].
Sursa: Dicționar de neologisme
*cocárdă f., pl. e (fr. cocarde, d. coquard, cocoș prost, nătărăŭ, care vin d. coq, cocoș). O insignă în formă de disc care se poartă la chipiŭ, la pălărie saŭ la pept [!]: cocarda națională (cu colorile [!] naționale).
Sursa: Dicționaru limbii românești
cocárdă s. f., g.-d. art. cocárdei; pl. cocárdeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cocardă f. 1. semn purtat de militari la chipiu, având diferite colori pentru fiecare popor; 2. nod de panglică sau de stofă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COCÁRDĂ, cocarde, s. f. 1. Semn distinctiv (de obicei în culorile naționale) purtat de către militari la chipiu sau de către civili la piept în anumite împrejurări solemne. ♦ Emblemă care reprezintă un partid, un curent etc. 2. Floare artificială pe care o poartă la piept nuntașii. – Din fr. cocarde.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)