cocáie, cocắi, s.f. (reg.) 1. lemn strâmb cu care ciobanii atârnă căldarea cu mămăligă; cujbă. 2. cobiliță, coromâslă, cumpănă. 3. bățul folosit în jocul popic. 4. parte a războiului de țesut. 5. parte a pivei de abá.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
cocáĭe f., pl. ăĭ (bg. sîrb. kuka, cîrlig, cinghel. V. coacă). Olt. Cujbă: țeapa în care s´a fript mĭelu și cocaĭa pe care s´a atîtnat căldarea de mămăligă (CL. 1922, 365). V. țăcălie.
Sursa: Dicționaru limbii românești