Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele cobur:

COBÚR, coburi, s. m. (Pop.) Toc de piele atârnat de șa, în care se purta de obicei pistolul. – Din tc. kubur, ucr., bg. kobur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


cobúr, cobúri, s.m. (reg., înv.) 1. toc de piele pentru pistol, atârnat la șaua calului. 2. haină bărbătească purtată odinioară de boieri.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

cobúr m. și (vechĭ) cubúr m. (turc. kubúr, toc, învălitoare [!]; ngr. kubúri, alb. sîrb. kobúre, bg. kobur). Pl. Desagĭ micĭ de pele [!] care se pun înaintea șeleĭ și în care călărețiĭ țin mîncare și alte lucrurĭ: a lua mîncare la (saŭ în) coburĭ. V. cĭochină.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cobúr (toc de piele) (pop.) s. m., pl. cobúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cobur n. toc de pistoale ce se atârnă de șea. [Turc. KUBUR].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

COBÚR, coburi, s. m. (Pop.) Toc de piele atârnat de șa, pentru pistol și hrana călărețului. – Din tc. kubur, ucr., bg. kobur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)