CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoțel (1). – Din clopot.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a clopoți, clopoțesc I v. t. (d. bărbați) a face curte unei femei. II v. r. (la pers. a III-a sg.) a suna (de recreație etc.).Sursa: Dicționar de argou al limbii române
clopoțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clopoțésc, imperf. 3 sg. clopoțeá; conj. prez. 3 să clopoțeáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită clopoțì v. a trage clopoțelul (CAR.).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CLOPOȚÍ, clopoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoțel (1). – Din clopot.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)