Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele clocoțel:

CLOCOȚÉL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia).Cf. clocot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


clocoțél, clocoțéi, s.m. (reg.) 1. plantă ierboasă care crește prin pășuni și păduri; mărgea, rutișor. 2. plantă ierboasă care crește prin locuri joase, umede; curpen scurt, dosnică vânătă, îndărătnică, luminoasă, mărgea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

CLOCOȚÉL s. m. Plantă erbacee perenă din familia ranunculaceelor, înaltă de 20-70 cm, cu frunze simple, sesile și flori mari, albastre (Clematis integrifolia).
Sursa: Dicționar enciclopedic

clocoțél s. m., pl. clocoțéi, art. clocoțéii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CLOCOȚÉL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia).Cf. clocot.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)