CLOȚÁN, cloțani, s. m. (Reg.) Șobolan. – Din *cloț (< sb.klocati) + suf. -an.Sursa: Dicționarul limbii române moderne CLOȚÁN, cloțane, s. n. (Înv.) (Vârf, colț de) stâncă. – Cf. colț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
cloțán m. (cp. cu chițcan). Ban. Olt. Trans. Chițcan, guzgan. V. clonțan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cloțán (înv.) s. n., pl. cloțáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cloțan n. Tr. chițcan. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
cloțan n. Tr. chițcan. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CLOȚÁN, cloțane, s. n. (Înv.) (Vârf, colț de) stâncă. – Cf. colț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
CLOȚÁN, cloțani, s. m. (Reg.) Șobolan. – Din *cloț (< sb.klocati) + suf. -an.Sursa: Dicționarul limbii române moderne CLOȚÁN, cloțane, s. n. (Înv.) (Vârf, colț de) stâncă. – Cf. colț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cloțán m. (cp. cu chițcan). Ban. Olt. Trans. Chițcan, guzgan. V. clonțan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cloțán (înv.) s. n., pl. cloțáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cloțan n. Tr. chițcan. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
cloțan n. Tr. chițcan. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CLOȚÁN, cloțane, s. n. (Înv.) (Vârf, colț de) stâncă. – Cf. colț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)