CLIPOCEÁLĂ2, clipoceli, s. f. (Reg.) Faptul de a clipoci2; moțăială, piroteală, ațipire, dormitare; somnolență, clipocire2. – Clipoci2 + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CLIPOCEÁLĂ1, clipoceli, s. f. Faptul de a clipoci1; zgomot ușor făcut de o apă curgătoare; susur, murmur, clipocire1, clipocit. – Clipoci1 + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
clipoceálă f., elĭ. Acțiunea de a clipoci.
Sursa: Dicționaru limbii românești
clipoceálă s. f., g.-d. art. clipocélii; pl. clipocéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită clipoceală f. ațipire ușoară.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CLIPOCEÁLĂ1, clipoceli, s. f. Faptul de a clipoci1; zgomot ușor făcut de o apă curgătoare; susur, murmur, clipocire1, clipocit. – Clipoci1 + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CLIPOCEÁLĂ2, clipoceli, s. f. (Reg.) Faptul de a clipoci2; moțăială, piroteală, ațipire, dormitare; somnolență, clipocire2. – Clipoci2 + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)