Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele clavecin:

CLAVECÍN, clavecine, s. n. Vechi instrument muzical cu claviatură și cu coarde, asemănător cu pianul; clavicimbal, cembalo. – Din fr. clavecin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CLAVECÍN s. n. vechi intrument muzical cu coarde metalice și claviatură, asemănător pianului; cembalo, clavicembal. (< fr. clavecin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CLAVECÍN s.n. Instrument muzical cu coarde de metal și cu claviatură, la care sunetul se produce prin ciupirea pe cale mecanică a coardelor, înlocuit mai târziu cu pianul; clavicembal. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. clavecin, cf. lat. med. clavicymbalum – chimval cu claviatură].
Sursa: Dicționar de neologisme

clavecín s. n., pl. clavecíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CLAVECÍN, clavecine, s. n. Vechi instrument muzical cu una sau mai multe claviaturi și cu coarde, asemănător cu pianul, ale cărui sunete sunt produse prin ciupirea coardelor cu o pană; clavicimbal1, cembalo. – Din fr. clavecin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CLAVECÍN, clavecine, s. n. Vechi instrument muzical cu claviatură și cu coarde, asemănător cu pianul; clavicimbal, cembalo. – Din fr. clavecin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CLAVECÍN s. n. vechi intrument muzical cu coarde metalice și claviatură, asemănător pianului; cembalo, clavicembal. (< fr. clavecin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CLAVECÍN s.n. Instrument muzical cu coarde de metal și cu claviatură, la care sunetul se produce prin ciupirea pe cale mecanică a coardelor, înlocuit mai târziu cu pianul; clavicembal. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. clavecin, cf. lat. med. clavicymbalum – chimval cu claviatură].
Sursa: Dicționar de neologisme

clavecín s. n., pl. clavecíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CLAVECÍN, clavecine, s. n. Vechi instrument muzical cu una sau mai multe claviaturi și cu coarde, asemănător cu pianul, ale cărui sunete sunt produse prin ciupirea coardelor cu o pană; clavicimbal1, cembalo. – Din fr. clavecin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)