CLAMÁRE, clamări, s. f. Faptul de a clama. – V. clama.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CLAMÁRE s.f. Acțiunea de a clama. [< clama].
Sursa: Dicționar de neologisme
clamáre (livr.) s. f., g.-d. art. clamắrii; pl. clamắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CLAMÁRE, clamări, s. f. (Livr.) Faptul de a clama. – V. clama.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
clamare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul clama