Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele clama:

CLAMÁ, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CLAMÁ vb. intr. a chema cu voce tare, a striga. (< fr. clamer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CLAMÁ vb. I. intr. (Rar) A chema cu voce tare, a striga. [< lat. clamare, cf. it. clamare, fr. clamer].
Sursa: Dicționar de neologisme

clamá (claméz, clamát), vb. – A striga, a chema cu voce tare. Lat. clamare (sec. XIX). – Der. clamoare, s. f. (strigăt, vuiet), din lat. clamor.
Sursa: Dicționarul etimologic român

clamá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 clameáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CLAMÁ, clamez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenți sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CLÁMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se întrebuințează pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele părului la femei etc. – Din germ. Klammer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CLÁMĂ s. f. piesă de metal, care servește pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. (< germ. Klammer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CLÁMĂ s.f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care servește pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. [< germ. Klammer].
Sursa: Dicționar de neologisme

clámă s. f., g.-d. art. clámei; pl. cláme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CLÁMĂ, clame, s. f. Piesă de metal de diferite forme și mărimi, care se folosește pentru prins două sau mai multe foi volante, buclele de păr la femei etc. – Din germ. Klammer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)