CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., scr. klada.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cládă (clắzi), s. f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă”, rus. kladĭ „încărcătură” (DAR). – Der. clădărie, s. f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s. f. (grămadă; mulțime). Cf. Clădi.Sursa: Dicționarul etimologic român
cládă f., pl. ăzĭ (bg. sîrb. klada. V. cladără). Al. Cladără.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cládă (reg.) s. f., g.-d. art. clắzii; pl. clăziSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cladă f. (poetic) morman: de albe oseminte o cladă tristă, rece AL. [Abstras din clădi].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., sb. klada.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., scr. klada.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
cládă (clắzi), s. f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă”, rus. kladĭ „încărcătură” (DAR). – Der. clădărie, s. f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s. f. (grămadă; mulțime). Cf. Clădi.Sursa: Dicționarul etimologic român cládă f., pl. ăzĭ (bg. sîrb. klada. V. cladără). Al. Cladără.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cládă (reg.) s. f., g.-d. art. clắzii; pl. clăziSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cladă f. (poetic) morman: de albe oseminte o cladă tristă, rece AL. [Abstras din clădi].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., sb. klada.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)