Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele cladocer:

CLADOCÉR, cladoceri, s. m. (La pl.) Ordin de crustacee foarte mici adaptate la înot; (si la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. cladocères.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CLADOCÉR (‹ fr. {i}; {s} gr. klados „ramură” + keras „corn”) s. n. (la pl.) Ordin de crustacee foarte mici, cu corpul cuprins într-o carapace și cu antene ramificate, adaptate la înot; (și la sg.) animal din acest ordin (ex. dafnia). Sin. filopod.
Sursa: Dicționar enciclopedic

cladocér s. n., pl. cladocére
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CLADOCÉR, cladocere, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee mici, cu corpul cuprins într-o carapace și cu antene ramificate, adaptate la înot; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. cladocère.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CLADOCÉR, cladoceri, s. m. (La pl.) Ordin de crustacee foarte mici adaptate la înot; (si la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. cladocères.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CLADOCÉR (‹ fr. {i}; {s} gr. klados „ramură” + keras „corn”) s. n. (la pl.) Ordin de crustacee foarte mici, cu corpul cuprins într-o carapace și cu antene ramificate, adaptate la înot; (și la sg.) animal din acest ordin (ex. dafnia). Sin. filopod.
Sursa: Dicționar enciclopedic

cladocér s. n., pl. cladocére
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CLADOCÉR, cladocere, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee mici, cu corpul cuprins într-o carapace și cu antene ramificate, adaptate la înot; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. cladocère.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)