Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele ciuruc:

CIURÚC, ciurucuri, s. n. Lucru fără valoare, rămășiță bună de aruncat, rest care nu mai e bun de nimic. ♦ Fig. (Depr.) Om care nu e bun de nimic, vrednic de dispreț. – Din tc. čürük.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ciurúc (ciurúcuri), s. n. – Deșeu, zdreanță, lucru sau om de nimic. Tc. çürük „putred, stricat” (Șeineanu, II, 139; Lokotsch 446), cf. bg., sb. čuruk.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ciuruc, ciurucuri s. n. 1. lucru / obiect lipsit de valoare 2. (peior.) persoană vrednică de dispreț
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

cĭurúc n., pl. urĭ (turc. čürük, putred. V. gĭurumea). Brac, lucru prost orĭ vechĭ: un cĭuruc de lampă. Om saŭ animal de puțin preț: un cĭuruc de cal, la întrunire aŭ venit toate cĭurucurile.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ciurúc s. n., pl. ciurúcuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ciuruc n. 1. căzătură de vită (bună de îngrășat pentru tăiere); 2. rămășiță de lepădat, drojdie (fig.): ciurucuri de oștire ISP. [Turc. ČÜRÜK, netrebnic].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CIURÚC, ciurucuri, s. n. Lucru fără valoare, rămășiță bună de aruncat, rest care nu mai e bun de nimic. ♦ Fig. (Depr.) Om care nu e bun de nimic, vrednic de dispreț. – Din tc. čürük.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)