Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele ciubăr:

CIUBẮR, ciubere, s. n. Vas mare făcut din doage de lemn și prevăzut cu torți, având diferite întrebuințări. [Acc. și: ciúbăr] – Din bg. čebăr.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ciubắr (-bére), s. n. – Vas mare de lemn. Sl. čibrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 51; Conev 63; DAR); cf. bg. čabur, sb. čàbar, slov. čeber, mag. csöbör, cseber.Der. ciubărar, s. m. (fabricant de ciubere).
Sursa: Dicționarul etimologic român

ciubăr, ciubere s. n. (intl.) închisoare.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

cĭubắr n., pl. ere (ung. csöbör, cseber, d. vgerm. zwobar, zwibar, adică „cu doŭă toarte”, de unde și vsl. cĭbŭrŭ, id. Cp. cu oboroc, anforă). Est. Hîrdăŭ, găleată (de must, de zoĭ). V. dejă, mastel, zoĭer, buduroĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ciubắr s. n., pl. ciubére
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ciubăr n. vas cu două toarte de cărat apă, de muls lapte sau de pus lături. [Ung. CSÖBÖR (= nemț. zuber)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CIUBẮR, ciubere, s. n. Vas mare făcut din doage de lemn și prevăzut cu toarte, având diferite utilizări. [Acc. și: ciúbăr] – Din bg. čebăr.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CIUBẮR, ciubere, s. n. Vas mare făcut din doage de lemn și prevăzut cu torți, având diferite întrebuințări. [Acc. și: ciúbăr] – Din bg. čebăr.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ciubắr (-bére), s. n. – Vas mare de lemn. Sl. čibrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 51; Conev 63; DAR); cf. bg. čabur, sb. čàbar, slov. čeber, mag. csöbör, cseber.Der. ciubărar, s. m. (fabricant de ciubere).
Sursa: Dicționarul etimologic român

ciubăr, ciubere s. n. (intl.) închisoare.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

cĭubắr n., pl. ere (ung. csöbör, cseber, d. vgerm. zwobar, zwibar, adică „cu doŭă toarte”, de unde și vsl. cĭbŭrŭ, id. Cp. cu oboroc, anforă). Est. Hîrdăŭ, găleată (de must, de zoĭ). V. dejă, mastel, zoĭer, buduroĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ciubắr s. n., pl. ciubére
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ciubăr n. vas cu două toarte de cărat apă, de muls lapte sau de pus lături. [Ung. CSÖBÖR (= nemț. zuber)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CIUBẮR, ciubere, s. n. Vas mare făcut din doage de lemn și prevăzut cu toarte, având diferite utilizări. [Acc. și: ciúbăr] – Din bg. čebăr.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)