Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele citit:

CITÍT1 s. n. Citire. ◊ Scris-citit = noțiuni elementare de scriere și citire (predare în primele clase elementare). [Var.: (pop.) cetít s. n.] – V. citi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CITÍT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre oameni) Instruit, învățat; erudit. [Var.: (pop.) cetít, -ă adj.] – V. citi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

citít (vest) și ce- (est), adj. Instruit, cult: om citit.
Sursa: Dicționaru limbii românești

citít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

citit a. fig. instruit: om citit. ║ n. citire: cititul și scrisul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CITÍT1 s. n. Citire. ◊ Scris-citit = noțiuni elementare de scriere și citire (predate în primele clase elementare). [Var.: (pop.) cetít s. n.] – V. citi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CITÍT2, -Ă, citiți, -te, adj. (Despre oameni) Instruit, învățat; erudit. [Var.: (pop.) cetít, -ă adj.] – V. citi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)


Forme flexionare:

citit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul citi