CITAREÁ s. f. (Înv.) Stofă fină cu dungi, din care se făceau anteriele. [Var.: citaríe s. f.] – Din tc. çitāre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a citareá f., pl. ele (turc. čitaré, -rí și četáré, -ri. Vechĭ. Un fel de alagea din care se făceaŭ anterie. – Și citarie, f.
Sursa: Dicționaru limbii românești
citareá (înv.) s. f., art. citareáua, g.-d. art. citaréleiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită citareà f. stofă din care se făceau mai ales anterie: cu anteriu de citarea AL. [Turc. ČETARÈ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CITAREÁ s. f. (Înv.) Stofă fină cu dungi, din care se făceau anteriele. [Var.: citaríe s. f.] – Din tc. çitāre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
citarea - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul citare